Mintea mea genereaza, ce scriu e fictiune rezultata din combinarea unor scene. Liliputa vietii mele:
-Scuza-ma, scuza-ma, chiar nu am vrut.
-Esti beat, e a treia oara cand intri in mine, serios ia o pauza.
-Deci serios nu sunt beat, uite ma pun in vine si poti sa te uiti direct in ochii mei.
(…)
-M-ai ars!
-Nu inca!
-Cum naiba ai reusit?!?!
-Sincer sa fiu nu stiu, poate te-ai ridicat pe varfuri cu mainile pe sus.
-Esti porc!
-Daca sunt porc sunt ditamai mistretu’ si tu esti porcusoara mea de Guineea.
-Da-te-n pizda ma-tii!
Asa a inceput si s-a terminat relatia mea cu Lili Puta Madre, asa ii spun eu, nu ii stiu numele. Daca apucam sa ii aflu numele nu o lasam sa plece. Nu o lasam sa imi scape, nu stateam ca prostu’ sa ma uit cum face pasii aia marunti, marunti si dispare printre picioarele multimii. Nu acceptam sa ii dau voie sa iasa din viata mea pe usa din spate, pe aia decupata in usa oamenilor mari pe care ies cateii in filmele americane.
Si dragostea nu vine cand vrei tu, dragostea vine cu manutele ei parca din plastilina lipite de un dreptunghi mic si fierbinte, cu picioruse mici si bombate si ochi mari si luminosi ca doua faruri de Tico cand vrea ea.
Esentele tari vin in sticlute mici si ea mirosea a Pasiune de o tarie imaginata doar in filmele cu Danny de Vito . Deja o vedeam cum iese cu inca 25 de prieteni dintr-un Mini din anii ‘70, topaind si zambind pentru mine.
Pularau out! Ba nu! Pularau in…love
